SFÂNTA CRUCE -BIRUITOAREA MORȚII

„Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte. Şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.”	(tropar)

Începutul lunii august, sub binecuvântarea Sfintei Cruci

„Ajutorului omenesc nu ne încredința pe noi, Preasfântă Stăpână…” Aceste cuvinte, pe care credincioșii le vor rosti în fiecare seară la Paraclisul Maicii Domnului, exprimă cel mai bine începutul Postului Adormirii Maicii Domnului.

Într-o lume frământată de războaie, boală, neliniște și singurătate, Biserica ne cheamă să ne punem nădejdea nu în puterile omenești, ci în Dumnezeu și în mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Nu întâmplător, acest post începe sub binecuvântarea Cinstitei și de Viață Făcătoarei Cruci. Crucea este puterea care întărește nevoința, lumina care călăuzește pocăința și semnul iubirii desăvârșite a lui Hristos. Ea ne învață că fără jertfă nu există înviere și fără smerenie nu există adevărată apropiere de Dumnezeu.

Această rânduială a Scoaterii Sfintei Cruci își are originea în Constantinopol, unde, în timpul verii, când epidemiile făceau numeroase victime, Sfânta Cruce era scoasă din Palatul Imperial și purtată în procesiune pe străzile cetății, pentru sfințirea locurilor și ocrotirea poporului. Mai târziu, praznicul a fost întărit și prin amintirea biruințelor minunate dăruite de Dumnezeu împăratului Manuel Comnenul și cneazului Andrei Bogoliubski, care au purtat înaintea oștirilor Sfânta Cruce și icoanele Mântuitorului și ale Maicii Domnului.

În seara zilei de 31 iulie, după încheierea Vecerniei, potrivit rânduielii tipiconale, la Biserica Iancu Nou–Bălăneanu a fost pregătită Cinstita Cruce. În taina Sfântului Altar, aceasta a fost așezată pe Sfânta Masă, în locul Sfintei Evanghelii, rămânând înaintea ei lumina unei lumânări aprinse până în dimineața praznicului.

În dimineața zilei de 1 august, la sfârșitul Utreniei, după Doxologia cea Mare, preotul a purtat Cinstita Cruce deasupra capului și a ieșit din Sfântul Altar, înconjurat de mireasma tămâiei și de lumina făcliilor.

În timp ce răsuna troparul „Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta...”, Sfânta Cruce a fost așezată în mijlocul bisericii, spre închinarea credincioșilor.

Împodobită cu un veșmânt de o frumusețe aparte, alcătuit din trandafiri galbeni, crizanteme albe și delicate ramuri rozalii, Crucea părea o adevărată grădină a harului.

Albul florilor amintea de curăția vieții în Hristos, galbenul de lumina slavei dumnezeiești, iar verdele frunzelor vorbea despre viața cea nouă pe care Dumnezeu o dăruiește celor ce Îl urmează.

Întreaga podoabă florală îmbrățișa Crucea, ca o mărturisire că din lemnul jertfei a înflorit viața lumii.

După cădire și cele trei metanii mari, întreaga biserică a cântat:

„Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.”

Rând pe rând, credincioșii s-au apropiat cu evlavie, încredințând lui Hristos și Maicii Sale toate poverile inimii. Fiecare metanie, fiecare sărutare a Sfintei Cruci și fiecare rugăciune rostită în taină au devenit începutul unui nou drum duhovnicesc.

În fiecare seară a acestui post, în biserici se va săvârși Paraclisul Maicii Domnului, una dintre cele mai iubite rugăciuni ale Ortodoxiei.

În fața icoanei sale, credincioșii vor mărturisi, asemenea generațiilor de dinaintea lor, că nu au altă mângâiere și alt acoperământ decât pe Maica Domnului, cea care este grabnică ajutătoare, pacea celor din războaie, liniștea celor înviforați și folositoarea tuturor celor ce o cheamă cu credință.

Reportaj scris de către 
diac. Mihalcea Andrei Dimitrie
1 august 2026