Istoricul comunității parohiale
Parohia este situată în zona de est a Capitalei, în apropierea intersecției șoselei Mihai Bravu cu șoseaua Iancului și strada Vatra Luminoasă. Pe la anul 1807, între cele 13 bariere de intrare în București figura și Bariera Iancului. Barierele aveau menirea de a păzi hotarul pentru a nu intra sau ieşi nimeni, fără ştirea stăpânirii, dar mai ales pentru a nu se întinde şi lăţi oraşul cu “faceri de case”.
Pe măsură ce perimetrul oraşului s-a extins, cartierul nou apărut peste barieră a luat denumirea de Iancului. Potrivit recensămintelor vremii, din cele 18 mahalale din zonă, mahalaua Iancului avea 125 familii şi 112 case, iar la recensământul din 1838 avea 550 persoane. După reorganizarea Bucureștiul în sectoare, la începutul secolului XX mahalaua Iancului devine cartier al Sectorului II Negru.
În perioada interbelică, suprafața orașului București se mărește prin apariția de noi cartiere, între care cartierul Mihai Bravu, cartierul Iancului și cartierul Vatra Luminoasă, care are locuințe-tip, construite de fosta instituție a Asigurărilor Sociale, care, parțial, fac parte din parohie.
Istoricul bisericii parohiale
Istoria bisericii a început cu solicitarea a 218 enoriași ai Bisericii Iancului [Vechi, subl. ns], ce locuiau „afară din bariera Iancului”, de a li se da „voie a clădi una biserică din nou pentru trebuințele lor religioase”, cu denumirea Biserica Iancu Nou. În data de 19 februarie 1872, protoiereul Alecu Hartofilax raportează Mitropolitului Nifon despre justețea cererii și menționează numele a 24 de „enoriași și proprietari acei suburbii”, care dăruiesc, fiecare, suma de 5.000 de lei, începând cu negustorul Stanciu Ioan Bălăneanu care „a dăruit locul pe care a se clădi noua Biserică”. La 16 mai 1873, protoiereul Sterian Referendarie raportează că pot începe lucrările de zidire, iar Mitropolitul Nifon „dă voie a se citi molitfa de începerea zidirii bisericii”. Zidirea a început în ziua de 14 iunie 1873 și s-a terminat în ziua de 2 decembrie a aceluiași an, când a avut loc sfințirea bisericii.
Sfinții ocrotitori ai Bisericii Iancu Nou-Bălăneanu
Biserica are ca ocrotitori pe:
Sfântul Ierarh Nicolae ( 6 decembrie)
Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie (10 februarie)
Sfinții Mari Împărați Constantin și mama sa, Elena (21 mai)
Arhitectura
Biserica este de plan triconc (cu dimensiunile 32x13x16 m), având două turle pe plan octogonal de dimensiuni egale.
Construcţia este din cărămidă „de mână”, oltenească, legată cu mortar de var hidraulic. O friză, cu motive geometrice şi florale înconjoară biserica, acestea regăsindu-se și la bazele turlelor şi la friza frontonului. Ferestrele sunt încadrate de câte doi mici pilaştri cu capitel corintic şi se încheie la partea superioară cu un ancadrament semicircular din cărămidă aparentă ce alternează cu suprafeţe de tencuială. Pridvorul are pe faţadă trei arcade oarbe înalte împodobite cu pictură, decupate la partea inferioară cu uşi de acces. Un fronton cu cruce pe un mic postament central (acroteră) tratat cu rânduri de cărămidă aparentă şi spaţii tencuite, maschează acoperişul. În interiorul pridvorului, o scara metalică în spirală, duce la cafasul deschis spre interiorul navei cu o arcadă semicirculară având balustradă din lemn.
Nava bisericii este împărţită pe lungime prin două rânduri de câte trei coloane, cu capitel corintic şi postament masiv cubic, care susţin arce transversale şi longitudinale, pe care se reazemă bazele celor două turle şi o boltă semisferică, deasupra traveei de mijloc. Absidele laterale sunt acoperite cu bolţi uşor curbate, iar absida altarului semicirculară cu o boltă în sfert de sferă (concă) și o fereastră străpunsă în ax. Lucrări de reparații: 1907-1908, 1928 (zidire clopotniță), 1940 (adăugare alveolă în partea de sud a altarului; refacere turla pronaos distrusă la cutremurul din 1940), 1957 (adăugare pridvor și alveolă în partea de nord a altarului), 1977-1978 (adăugare grindă de susținere sub cornișă), 2009-2014 (construire Așezământ parohial, care include și o locuință de serviciu; ample lucrări de consolidare, restaurare și reparare la biserica parohială; construire o nouă capelă mortuară și clopotniță (17 m), încheiată cu un nou foișor din lemn de stejar, în care au fost montate trei clopote noi automatizate; construire Aghiazmatar și un Lumânărar; amenajare incinta parohială prin construirea unui nou gard împrejmuitor, turnare de asfalt și pavare cu dale, restaurare mobilier liturgic).
Tâmpla de lemn sculptat, înscrisă într-un mare arc în plin cintru, lambriurile laterale sculptate şi jilţul arhieresc, sunt creaţia sculptorului Grigore Dumitrescu. Ramele celor șapte ferestre încadrează vitralii, realizate în prima jumătate a sec al XX-lea. În curtea bisericii, în stânga intrării, se află o Troiță în cinstea Eroilor, în curtea Așezământului parohial se află o Troiță pentru pomenirea donatorilor și binefăcătorilor (din 2014) și tot în curtea bisericii se mai află o troiță din lemn, din 2018 – ”Dumnezeu este cu noi!”.
Pictura
În anii 1912-1913, biserica a fost pictată în ulei; între anii 1957-1959, biserica a fost pictată din nou în tehnica a fresco, în stil neobizantin, de pictorul Gheorghe Vânătoru; în anul 1984, pictura a fost restaurată de către pictorița Virginia Videa, iar apoi în anii 1995-1996 de către pictorul Marian Rondelli; în perioada 2014-2017 s-a realizat conservarea-restaurarea picturii și completare cu pictură din nou, lucrare executată de către pictorul-restaurator Magda-Augustina Cârciumaru. Pictura inițială a tâmplei a fost realizată de pictorul Petre Achițenie. Între anii 2016-2018 s-a realizat o nouă pictură iconografică a catapetesmei bisericii parohiale de către pictorul Oprea Pioară.
Resfințirea Bisericii
în ziua 30 iunie 2019, la 146 de ani după punerea pietrei de temelie, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, slujba de târnosire a fost săvârșită în Duminica Sfinților Români de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal.
Biserica parohială a fost sfințită prin stropire cu agheasmă și prin ungere cu Sfântul și Marele Mir.
Credincioșii participanți la sărbătoarea parohiei au avut prilejul să se închine raclei cu moaștele Sfântului Cuvios Mucenic Efrem cel Nou, aduse din Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale.
După slujbă, toți credincioșii, deopotrivă bărbați și femei, au avut binecuvântarea de a intra în Sfântul Altar, pentru a săruta Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfânta Masă.
Obiecte vechi de cult. Manuscrise şi cărți vechi
Biserica deține câteva colecții de carte veche, aflate în biblioteca parohiei și care se află înscrise în inventarul parohiei.
Pomelnice şi alte înscrieri sau inscripții
Biserica are o pisanie, așezată la intrare și un pomelnic al ctitorilor, așezat la Proscomidiar.
Preoții parohi și coslujitori
Dimitrie Mihail (preot paroh între 1873-1888); Ilie Zlătescu (preot din 1873, paroh între 1879-1888), Ștefan Penescu (preot din 1879); Ioan Stoenescu (din 1883, paroh între 1888-1917), Panait Bedreag (din 1914, paroh între 1917-1965), Mihail Diaconescu (din 1925), Ioan Pâslaru (din 1948, paroh între 1965-1982), Constantin Șerban (din 1958, paroh între 1982-1993), Petre Erhan (între 1946 – 1996), Constantin Pârvu (din 1971, paroh între 1993-2008, apoi preot îmbisericit pe seama parohiei până în 2017), Augustin Rusu (din 1993, paroh între 2008-2020, actualmente preot pensionar îmbisericit pe seama parohiei), Bruno Eugen Marin (diacon din 1996, preot din 1998), Laurențiu Lazăr (diacon din 1999, preot din 2004, actualmente paroh din septembrie 2020), Daniel-Constantin Cojocaru (din 2014), diacon Nicolae Teodorescu (între 1946 – 1992), diacon Cosmin Băjănică (din 2018).
Cântăreți şi epitropi de seamă
Ion Luican (teolog și interpret de muzică populară), Stanciu Ioan Bălăneanu (epitrop, ctitor).
Capela Parohială
Pe vechiul amplasament al unei modeste camere mortuare și al vechii clopotnițe, precum și pe o parte a curții din spatele bisericii, între anii 2012-2014 a fost construită o capelă în formă de navă la exterior și triconc la interior, care are și o cameră mortuară. Din dreapta altarului (S/E) se înaltă o clopotniță (17 m), încheiată cu un nou foișor din lemn de stejar, în care au fost montate trei clopote noi automatizate. Suprafața totală a capelei și clopotniței este de 192, 60 m2.
Capela a fost dotată cu mobilier liturgic (catapeteasmă, strane, tron arhieresc, sintron) realizat la Atelierele Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă ale Patriarhiei Române, între anii 2014-2016. În cadrul aceluiași proiect, tot în perioada 2012-2014 au fost construite un Aghiazmatar (26,60 m2), dotat cu patru vase mari de inox pentru aghiazmă, precum și un Lumânărar (10,00 m2) și un grup sanitar.
Pictura capelei și a aghiazmatarului a fost realizată în tehnica fresco, între anii 2016-2020, de către pictorul Georgeta Ciurumelea, care a realizat și pictura iconografică a catapetesmei, în aceeași perioadă. Odată cu edificarea capelei parohiale s-au desfășurat și lucrările de amenajare a incinta parohială prin construirea unui nou gard împrejmuitor mixt (zidărie și părți metalice traforate pe soclu de beton, refacerea integrală a rețelelor de alimentare cu apă, canalizare, alimentare cu gaze și energie electrică, precum și turnare de asfalt și pavare cu dale, precum și refacerea spațiilor verzi din incintă).
Cimitirul
Cimitirul aflat în vecinătatea curții parohiale nu este cimitir parohial, ci se află în patrimoniul Administrației Cimitirelor și Crematoriilor Umane din cadrul Primăriei Generale a Capitalei.
Activități culturale şi filantropice în trecut
În perioada interbelică se organizau șezători culturale cu tematici adecvate (Iisus și copiii; Copilul e un dar al lui Dumnezeu), cu participarea elevilor școlii Ferdinand, corului Seminarului Nifon, corului Azilului de orbi Vatra Luminoasă. În perioada 1949-1975 a funcționat un cor parohial, format din profesioniști. Biblioteca parohială s-a constituit din cărți provenite din donațiile preoților slujitori, din donațiile credincioșilor și din achiziții. Între anii 1940-1949, la parohie a funcționat o cantină pentru orbii din parohie. Parohia a fost vizitată de pr. acad. Ștefan Țancov și pr. acad. Hristu Ghiaurov de la Academa Teolgică din Sofia (1958), pentru a cunoaște modul de realizare a picturii neobizantine în tehnica a fresco. În parohie au avut loc vizite canonice și slujiri arhierești.
Profilul actual al parohiei
Program liturgic-sacramental, pastoral-duhovnicesc și omiletic săptămânal; cunoașterea parohiei prin vizitarea credincioșilor la domiciliu; program de catehizarea adulților; organizare de pelerinaje la Locurile Sfinte din țară și de peste hotare; programe realizate prin Departamentul pentru tineret parohial; pregătire suplimentară a elevilor de gimnaziu, conform Protocolului de cooperare încheiat între Parohie și Școala Gimnazială nr. 85; programul de catehizarea copiilor și dezvoltarea aptitudinilor artistice în cadrul Atelierului parohial „Lumină și Culoare”; acces la biblioteca parohială; ajutorarea persoanelor nevoiașe, bolnave sau a familiilor cu mulți copii din parohie, aflate în evidența preoților slujitori. Parohia acordă asistență religioasă Grădiniței Luminița aflată în vecinătatea parohiei.