Crucea – semnul biruinței
„Chipul Crucii Tale pe cer văzându-l şi ca Pavel chemarea nu de la oameni luând, cel între împăraţi Apostolul Tău, Doamne, împărăteasca cetate în mâinile Tale o a pus. Pe care pazeşte-o totdeauna în pace, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.”( Tropar 21 Mai)

Iubiți frați și surori întru Hristos,
Hristos a Înviat!
În ziua de prăznuire a Sfinților Împărați întocmai cu Apostolii, Constantin și maica sa, Elena, parohia noastră se îmbracă în veșmânt de sărbătoare, cinstind cu aleasă evlavie cel de-al treilea hram, la data de 21 mai.
Acest hram de suflet a fost rânduit în anul 2004, odată cu resfințirea bisericii parohiale, ce a avut loc în ziua de 28 noiembrie, prin binecuvântarea și slujirea Preasfințitului Părinte Ambrozie, pe atunci Episcop-vicar patriarhal, iar astăzi vrednic păstor al Episcopiei Giurgiului.
Sfânta slujbă de astăzi a fost înfrumusețată de cântările pline de har ale stranei, care, purtând mireasma binecuvântată a tradiției ortodoxe, au înălțat inimile credincioșilor spre Dumnezeu.
Biserica a fost împodobită cu flori, prin osteneala și dărnicia Părintelui paroh Laurențiu Lazăr și a credincioșilor, ca semn de evlavie și dragoste pentru casa Domnului. Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost încununată de săvârșirea parastasului pentru ctitorii și binefăcătorii sfântului locaș, aducând înaintea lui Dumnezeu recunoștința și rugăciunea pentru odihna sufletelor celor care au iubit Biserica și au slujit-o cu credință.
În cinstea ctitorilor, enoriași au primit la finalul slujbei un dar de la Părintele Paroh, în semn de apreciere și iubire.
În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, după evocarea vieții pilduitoare a Sfinților Împărați Constantin și Elena, au fost aduse mulțumiri tuturor celor care, prin rugăciune, jertfă și trudă, au sprijinit desfășurarea cu bună rânduială a acestei sărbători.
S-a subliniat cu acest prilej că orice dar adus Bisericii este o mărturisire tainică a iubirii față de Hristos și de Trupul Său tainic, Biserica.
În ziua de 21 mai, Biserica lui Hristos prăznuiește cu bucurie și cu adâncă evlavie pe Sfinții Împărați Constantin și pe mama sa, Elena, cinstiți ca întocmai cu Apostolii și ocrotitori ai acestui sfânt lăcaș de rugăciune.
Nu în zadar le-a fost rânduit acest înalt titlu — „întocmai cu Apostolii” — căci, prin viața lor aleasă, prin râvna statornică pentru dreapta credință și prin binefacerile aduse Bisericii lui Hristos, ei s-au arătat vrednici mărturisitori ai Evangheliei și întemeietori ai unei lumi înnoite în lumina harului dumnezeiesc.
Constantin cel Mare nu este slăvit doar ca un conducător iscusit al Imperiului Roman, ci mai ales ca instrument al proniei dumnezeiești pentru răspândirea creștinismului.
Într-o lume în care creștinii erau persecutați, el a avut curajul să pună capăt acestui val de ură și să proclame prin Edictul de la Milano (313) libertatea religiei creștine.
Dar ceea ce l-a făcut cu adevărat mare în fața lui Dumnezeu a fost credința sa personală, smerenia cu care a recunoscut că biruințele sale nu vin din puterea armelor, ci din puterea Crucii, înțelegând că semnul Sfintei Cruci este cheia nu doar a victoriei pe câmpul de luptă, ci și a biruinței binelui asupra răului.
Sfânta Elena este o icoană vie a evlaviei feminine. O mamă creștină care a sădit în inima fiului ei dorul după Hristos.
Ea a avut un rol esențial în formarea duhovnicească a lui Constantin și, mai târziu, în sprijinirea Bisericii.
Nu a ezitat să plece la drum lung spre Țara Sfântă pentru a descoperi lemnul vieții — Sfânta Cruce. Prin descoperirea Crucii, Elena a oferit creștinătății cel mai sfânt simbol: altarul pe care Mântuitorul a biruit moartea.
A ctitorit biserici în Ierusalim, a ajutat săracii, a adus mângâiere celor suferinzi. O împărăteasă a milei, a iubirii și a credinței.
Iubiți credincioși, ce ne spun nouă, celor de azi, Sfinții Împărați Constantin și Elena?
Ne spun că puterea adevărată este credința. Că lumea se schimbă nu prin sabie, ci prin lumină.
Ne arată că a conduce nu înseamnă a domina, ci a sluji. Că orice funcție lumească trebuie pusă în slujba lui Dumnezeu. Sfinții Împărați Constantin și Elena ne arată, prin pilda vieții lor, că sfințenia este posibilă chiar și în mijlocul grijilor, al puterii lumești și al încercărilor, devenind dovada vie că orice slujire, fie cea de părinte, fie de conducător sau chiar de simplu credincios, poate fi împlinită cu frumusețe și rod, atunci când este luminată și călăuzită de Sfânta Cruce.
Împăratul Constantin a biruit prin Cruce. Împărăteasa Elena a căutat și a preamărit Crucea.
Astăzi, când valorile lumii se schimbă, când credința este uneori ignorată sau disprețuită, să nu ne rușinăm de Crucea lui Hristos!
Să purtăm Crucea cu demnitate nu doar pe piept, ci și în inimă, printr-o viață curată, milostivă și închinată lui Dumnezeu.
Să le urmăm exemplul și să pășim și noi pe drumul faptelor sfinte!
Prin tot ceea ce au săvârșit și împlinit în viața lor, Sfinții Împărați Constantin și Elena și-au încununat sufletele cu cele mai strălucite coroane – coroana slujirii aproapelui, a comunității și, mai presus de toate, a lui Dumnezeu.
Prin râvna și jertfa lor, au fost lucrători ai biruinței credinței creștine și sprijinitori ai Bisericii lui Hristos. Astăzi, cinstindu-i cu evlavie, suntem chemați să le urmăm pilda și să păzim comoara credinței ortodoxe ca pe cel mai de preț dar, așa cum și ei au păstrat-o, apărat-o și au dăruit-o mai departe cu iubire și statornicie.
Sfântul Constantin a primit o chemare dumnezeiască, direct de la Dumnezeu, iar aceasta i-a schimbat viața și i-a luminat calea.
Asemenea lui, și noi suntem chemați de Dumnezeu către Împărăția Sa, pentru a deveni fiii Săi iubiți, răscumpărați prin sângele preascump al Unicului Său Fiu, Iisus Hristos. Această chemare nu este doar o invitație, ci și o misiune: să trăim în credință și să lucrăm faptele luminii.
Suntem chemați să fim „lumina lui Hristos” în lume, să strălucim în mijlocul întunericului acestei vieți, aducând speranță, pace și dragoste acolo unde ele lipsesc.
Iubiți credincioși, cinstindu-i astăzi pe Sfinții Împărați Constantin și Elena, să ne lăsăm inspirați de statornicia și curajul lor, cerând de la Dumnezeu luminare și întărire în drumul nostru spre mântuire.
Cu inimile deschise și cu nădejde, să-I urmăm lui Hristos, știind că El este cu noi în toate zilele vieții noastre!
Amin!
diacon Andrei Dimitrie Mihalcea 21 mai 2025





