IMNUL 39 - Dorul şi iubirea de Dumnezeu întrec toată iubirea şi tot dorul omenesc.
Mintea celor ce se curăţesc, scăldată în lumina lui Dumnezeu,
se îndumnezeieşte întreagă şi prin aceasta se face minte a lui Hristos

„Negrăită este frumuseţea Ta, neasemănat chipul,

nespusă strălucirea, mai presus de cuvânt slava.

 

Purtarea Ta bună şi blândă, Stăpâne Hristoase,

întrece înţelegerea tuturor pământenilor.

De aceea, dorul şi iubirea faţă de Tine,

biruiesc toată iubirea şi dorul muritorilor.

 

Pe cât întreci, Mântuitorule, cele văzute,

pe atâta ne e mai mare dorul de Tine

şi pune în umbră toată iubirea omenească

şi ne întoarce de la plăcerile trupeşti

şi respinge repede toate poftele.

 

Iar dragostea sau iubirea faţă de Tine, Mântuitorule, e lumină.

 

De aceea răsărind în sufletele iubitoare de Dumnezeu,

îndată aduce în ele ziua nepătimirii, Dumnezeul meu.

 

Căci pofta patimilor e cu adevărat întuneric

şi făptuirea păcatelor, o noapte adâncă.

 

O, minune, o, lucrare minunată a lui Dumnezeu cel Prea Înalt

şi putere a tainelor ce se săvârşesc în ascuns !

………………………………………………………………

 

Şi atunci cum iubim noi, nenorociţii, pe oameni,

mai mult ca pe Tine şi le slujim lor mai mult în chip păcătos,

ca să primim de la ei daruri mici şi stricăcioase,

predându-le sufletele noastre, sufletele noastre nenorocite

şi trupurile noastre ca să se folosească de ele

ca de nişte vase necinstite ?

 

Şi fiind, Stăpâne, mădulare ale Tale, ale Stăpânului sfânt,

mădulare sfinte ale Stăpânului atoateţiitor,

cum nu ne temem să ne dăruim în chip arbitrar demonilor vicleni

spre a fi folosiţi pentru faptele păcatului ?

 

Cine dintre slujitorii Tăi credincioşi şi sinceri

nu-i va plânge pe aceştia ?

 

Cine nu le va jeli îndrăzneala marii lor obrăznicii ?

 

Cine nu se va înfricoşa de marea Ta răbdare, Dumnezeul meu ?

 

Cine nu se va cutremura de pedeapsa judecăţii Tale dumnezeieşti,

de focul de nesuportat şi nestins al gheenei Tale,

unde e plânsul şi scrâşnirea dinţilor

şi suferinţa nemângâiată şi durerea negrăită ?

…………………………………………………..

 

Precum cei ce se află în negura plăcerilor vieţii,

acoperiţi de întunericul iubirii de slavă,

văzând, nu văd slava Ta dumnezeiască

şi auzind nu înţeleg deloc

poruncile Tale şi voile Tale,

aşa voi fi şi eu în lumina Ta,

nevăzând lumea şi cele din lume.

 

Căci cine, văzându-Te pe Tine, fulgerat în simţiri

de slava Ta, de lumina Ta dumnezeiască,

nu s-a schimbat cu mintea, cu sufletul, cu raţiunea,

şi nu s-a învrednicit în chip minunat

să Te vadă, altfel, să Te audă altfel, Mântuitorule.

 

Căci, în acest caz mintea se scufundă (se botează) în lumina Ta

şi devine strălucitoare şi se face lumină asemenea slavei Tale.

 

Şi cel ce s-a învrednicit să se facă astfel, se numeşte mintea Ta

şi se învredniceşte să aibă mintea Ta (Rom. XI, 34) ;

şi se face una cu Tine în mod nedespărţit.

 

Şi atunci cum nu vede ca Tine şi nu aude toate

în mod nepătimitor (fără patimă) ?

 

Cum va pofti, cel ce-a devenit dumnezeu,

vreun lucru sensibil, trecător şi stricăcios,

sau vreo slavă, cel ce s-a ridicat

mai presus de toate acestea

şi mai presus de toată slava văzută ?

 

Căci cel ce a ajuns deasupra tuturor celor văzute

şi s-a apropiat de Dumnezeu,

mai bine zis este el însuşi dumnezeu,

cum va mai voi să aştepte vreo slavă sau vreo desfătare

de la cele ce se află mai jos de el ?

 

Aceasta ar fi o ruşine,

o injurie şi o necinste pentru el.

 

Pentru el slava, desfătarea şi bogăţia

este Dumnezeu, Treimea şi cele ale lui Dumnezeu şi dumnezeieşti,

căruia I se cuvine toată slava, cinstea şi stăpânirea

pururea şi acum şi în toţi vecii. Amin.”

 Tradus din limba greacă veche de Preotul Profesor Dr. DUMITRU STĂNILOAE în volumul Sfântul Simeon Noul Teolog, Imnele iubirii dumnezeiești,  Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă Bucureşti – 2017. pp. 398-404

2022
„Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului”
și „Anul comemorativ al Sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț”