Duminica Floriilor la Parohia Bălăneanu

Există la noi, la români, o expresie din popor, des întâlnită, pe care mulți dintre noi o folosim: „ca lumea”. „Poartă-te ca lumea”, „prietenul meu este ca lumea”, „o să fac treaba asta ca lumea”, „mi-am cumpărat o mașină ca lumea”.
S-ar traduce prin următoarele sinonime: bun, grozav, fantastic, nemaipomenit, super, cool și așa mai departe.

Ei, și vine duminica asta din an, anume Duminica Floriilor, când toată ființa mea îmi spune că nu e ok să fim ca lumea. Ne e mai aproape de zilele noastre ca oricând lumea din vremea Mântuitorului: azi ne cântă Osana, mâine ne trimit la condamnare, azi ne ridică, mâine ne coboară, azi suntem buni, mâine nu mai suntem.
Dacă e ceva ce cred că trebuie să punem la inimă în această zi e că nu trebuie să fim „ca lumea”.

Noi suntem creștini, suntem oameni, cetățeni, trăim în lume, dar nu trebuie să fim ca lumea.
Creștinii, noi, suntem Biserica, al cărei cap este Hristos.

Biserica, îndeosebi cea ortodoxă și, în ultima perioada, parcă mai mult ca oricând, cea română, se identifică din ce în ce mai mult cu capul ei, cu Hristos.

Iese în întimpinare, cugetată, liniștită, bazându-se pe experiența vremurilor trecute, ajută atunci când poate, că i se cere, că nu i se cere, și totuși, pe zi ce trece e mai hulită, mai batjocorită, mai scuipată, mai „răstignită”, dar tace, întoarce obrazul și o ia de la capăt, pentru că știe că al ei Hristos a pătimit aceleași lucruri… știe că „dacă pe voi vă urăște lumea, să știți că pe Mine mai înainte M-a urât; dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăște”.
Biserica, cum spunea un părinte drag mie, nu se încrede în osanale, ci se bucură de răstigniri, căci din ele îi vine nemurirea.

Așadar, în această duminică a Floriilor, vă întreb: cum vreți să fiți?! Ca Hristos, blânzi, smeriți, plini de înțelepciune, batjocoriți, scuipați, răstigniți, dar înviați…sau „ca lumea”?!?!

Diacon Cosmin Băjănică