Înălțarea firii noastre căzute la Dumnezeu Tatăl prin Iisus Hristos Dumnezeu

„Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor, cu făgăduința Sfântului Duh, încredințându-se ei, prin binecuvântare, că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii.”

HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT!

Cu ocazia praznicului Înălțării Domnului, parohia noastră a trăit momente de aleasă sărbătoare și bucurie duhovnicească.

Slujba de astăzi a fost înnobilată de cântările pline de har ale corului bisericesc, care, adânc înrădăcinate în tradiția ortodoxă, au ridicat sufletele credincioșilor către cer.

Lăcașul de cult a fost înfrumusețat cu flori, prin grija și generozitatea părintelui paroh Laurențiu Lazăr și a enoriașilor, în semn de dragoste și respect față de casa lui Dumnezeu.

Sfânta Liturghie a fost desăvârșită prin pomenirea eroilor neamului, aducându-se înaintea Domnului rugăciuni de recunoștință și cereri pentru odihna celor care s-au jertfit cu credință pentru patrie.

În cuvântul rostit la final, părintele a explicat adâncul înțeles teologic al Înălțării Fiului la Tatăl, subliniind importanța acestui moment în viața creștinilor.

După oficierea Sfintei Liturghii, a avut loc slujba de pomenire a tuturor eroilor care și-au dat viața pentru patrie.

Preoții, însoțiți de credincioși, au pornit într-o procesiune către monumentul dedicat eroilor aflat în curtea bisericii.

Bărbații au purtat fiecare câte un steag tricolor și un prapor bisericesc.

Pe parcursul procesiunii, s-au intonat cântări de cinstire în memoria eroilor, după care s-a desfășurat slujba de pomenire propriu-zisă.

La final, fiecare credincios a primit, cu binecuvântarea părintelui paroh, un dar simbolic în amintirea eroilor comemorați în această zi.

Iubiți frați și surori în Hristos,

Astăzi prăznuim una dintre cele mai luminoase și mai profunde sărbători ale Bisericii noastre: Înălțarea Domnului la cer, la patruzeci de zile după Înviere.

Este un moment de bucurie, dar și de adâncă meditație, pentru că această sărbătoare nu vorbește doar despre un eveniment istoric, ci despre destinul nostru veșnic, ca oameni ai lui Dumnezeu.

Evanghelia ne spune că Domnul Iisus Hristos, după ce le-a vorbit ucenicilor, „S-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16, 19).

Nu S-a înălțat ca să Se depărteze de noi, ci dimpotrivă, ca să fie cu noi în chip mai tainic și mai deplin.

Înălțarea Lui nu este o despărțire, ci o chemare. El Se înalță pentru ca și noi, oamenii, să începem urcușul spre cer.

Prin Înălțare, firea omenească aceea pe care Hristos a asumat-o deplin este așezată la dreapta Tatălui.

Gândiți-vă cât de mult înseamnă aceasta: omul, zidirea mâinilor lui Dumnezeu, ajunge să fie proslăvit în sânul Sfintei Treimi. Acolo este chemat și sufletul nostru, prin credință, rugăciune și viețuire curată.

Această sărbătoare ne și responsabilizează. Înainte de a Se înălța, Mântuitorul le-a lăsat ucenicilor o misiune: „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura” (Marcu 16, 15).

Înălțarea nu este un sfârșit, ci un început. Este începutul misiunii Bisericii în lume, iar fiecare dintre noi este chemat să fie martor al lui Hristos, prin cuvânt și faptă.

Să nu trăim ca niște oameni fără cer deasupra capului.

Cerul nu este departe.

Cerul începe acolo unde începe iubirea, acolo unde omul iartă, se roagă, își poartă crucea și nădăjduiește în Dumnezeu.

Să ne ridicăm și noi inimile către cer, așa cum rostim în fiecare Sfântă Liturghie: „Sus să avem inimile!”

Să trăim cu gândul la înălțime, dar cu picioarele bine înfipte în dragostea față de aproapele.

Și oriunde ne-am afla, să nu uităm că Hristos Domnul, Cel ce S-a înălțat la cer, este mereu cu noi, așa cum a făgăduit: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28, 20).

Amin.

diacon Andrei Dimitrie Mihalcea 29 mai 2025