Lumina care ne adună – bucuria Învierii trăită împreună
Hristos a înviat !
Drumul prin Postul Mare din primăvara aceasta ne-a învățat răbdarea, rugăciunea și apropierea de Dumnezeu. Iar în noaptea Învierii, toate acestea s-au împlinit în bucurie.
Pe măsură ce sărbătoarea se apropia, biserica a început să îmbrace haine de lumină.
Împodobită cu flori, cu grijă și dragoste, a devenit un loc al bucuriei.
Doamnele din Comitetul Parohial, sub coordonarea părintelui paroh Laurențiu Lazăr, au lucrat cu dăruire, transformând fiecare colț într-o mărturie a frumuseții și a atenției pentru casa lui Dumnezeu.
În noaptea sfântă de 11 spre 12 aprilie, credincioșii s-au adunat în număr mare în jurul bisericii, purtând în suflet dorul de lumină și bucuria întâlnirii cu Hristos Cel Înviat.
Curtea bisericii și strada au devenit, pentru câteva ceasuri, un loc al întâlnirii dintre cer și pământ.
„Hristos a înviat!” a răsunat din mii de piepturi, iar lumina s-a împărțit din om în om, ca semn al comuniunii și al iubirii.
Cântarea corală a adus un plus de frumusețe și profunzime slujbei. Corul mixt „Sfântul Ioan Maximovici” a oferit nu doar răspunsuri liturgice, ci o mărturie vie, în care „Hristos a înviat!” cântat coral a fost simțit cu putere în inimile tuturor, unind glasurile și sufletele într-o singură rugăciune.
În cuvântul de învățătură, părintele paroh Laurențiu Lazăr a reamintit credincioșilor profunzimea tainei Învierii și lucrarea ei vie în sufletul fiecăruia. A subliniat că Învierea nu este doar o sărbătoare, ci o chemare la schimbare și la viață nouă, trăită în Hristos. Totodată, i-a îndemnat pe cei prezenți să se apropie mai des de Sfânta Împărtășanie, mai ales în această noapte sfântă, ca izvor de întărire, luminare și comuniune cu Dumnezeu.
Un rol important în trăirea deplină a slujbei l-au avut sonorizarea și mijloacele tehnice folosite.
Fiecare rugăciune, fiecare cântare și fiecare cuvânt rostit au ajuns limpede la miile de credincioși adunați atât în curtea bisericii, cât și pe șoseaua Mihai Bravu.
Slujba Învierii ținută pe esplanada bisericii a fost filmată și transmisă pe ecrane mari, astfel încât toți cei prezenți să poată urmări fiecare moment, chiar și din zonele mai îndepărtate.
La prânzul Duminicii Învierii, la Vecernie, am auzit Sfânta Evanghelie (Ioan 20, 19-25) în mai multe limbi, ca și cum însăși lumea întreagă ar fi dat glas aceleiași bucurii.
În sunetul diferit al cuvintelor, dar în același adevăr, s-a simțit că Învierea lui Hristos nu are hotare, ci cuprinde toate neamurile, chemând fiecare inimă la lumină. Iar din această armonie a limbilor s-a ridicat o singură mărturisire, vie și puternică: Hristos a înviat!
După slujba celei de-a doua Învieri, credincioșii au venit, rând pe rând, să sărute Sfânta Evanghelie și icoana Învierii.
Apoi, îmbrățișările – sincere, calde – între credincioși și părinții slujitori au făcut ca biserica să devină, pentru câteva clipe, un loc în care nimeni nu era străin.
Ouăle vopsite și cozonacul au fost darul plin de dragoste al parohiei, pregătite cu multă grijă de doamnele harnice din Comitetul parohial, sub purtarea de grijă a doamnei preotese Daniela.
Prin această osteneală tăcută, dar plină de inimă, ele au adus nu doar daruri, ci și bucurie, căldură și un frumos sentiment de familie, împărtășit tuturor celor prezenți.
Am gustat, fie și pentru o clipă, din pacea și din frumusețea Împărăției lui Dumnezeu.
Am simțit că lumina este mai puternică decât întunericul, că binele biruiește răul și că nimeni nu este singur – ci toți suntem una, în Hristos.
Hristos a înviat!
Reportaj scris de către diac. Mihalcea Andrei Dimitrie 12 aprilie 2026
Galerie foto
