Mutarea la viață a celei ce a născut Viața

Întru naştere Fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.” (Tropar)

Praznicul Adormirii Maicii Domnului a fost întâmpinat cu rugăciune și evlavie, potrivit tradiției Bisericii Ortodoxe
Sărbătoarea a început în ajun, pe 14 august, dimineața a fost săvârșit Acatistul Adormirii Maicii Domnului, urmat de scoaterea Epitafului, iar seara credincioșii s-au adunat pentru slujba Vecerniei.
În cursul serii s-a cântat Prohodul Maicii Domnului, iar la finalul acestuia a avut loc o procesiune solemnă în jurul Bisericii.
Strana, clerul și credincioșii au însoțit cântările purtând prapori și lipide, lumânări și candele într-un pios obicei care a conferit momentului o solemnitate deosebită. Atmosfera a fost una de rugăciune, reculegere și mulțumire, iar slujba s-a încheiat cu rugăciuni pentru binecuvântarea comunității.
În dimineața zilei de 15 august, sărbătoarea a continuat cu slujba Utreniei, în cadrul căreia au fost intonate cântările praznicului.
Imediat după aceasta, s-a oficiat Sfânta Liturghie, la care au participat numeroși credincioși, mulți dintre ei împărtășindu-se cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos.
Predica a subliniat importanța cinstirii Maicii Domnului ca mijlocitoare și rugătoare neîncetată pentru lume, dar și chemarea fiecărui creștin la viață curată și credință statornică.
La finalul slujbei, a fost săvârșită o rugăciune de binecuvântare a roadelor, după rânduiala zilei, iar comunitatea a rămas pentru câteva momente în Biserică, în cântare de mulțumire. Praznicul Adormirii Maicii Domnului a fost, un prilej de întărire duhovnicească a comuniunii dintre credincioși.  

         Iubiți credincioși,

Astăzi prăznuim unul dintre cele mai cinstite și mai bogate în învățătură praznice ale Bisericii, Adormirea Maicii Domnului.
Nu vorbim despre o dispariție, nici despre o pierdere, ci despre trecerea în veșnicie a celei care L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu după trup.
Învățătura Bisericii, întemeiată pe Tradiție și pe mărturia Sfinților Părinți, ne spune că Maica Domnului a murit cu moarte firească, dar a fost ridicată cu trupul la ceruri, pentru că trupul ei fusese templul desăvârșit al Întrupării.

Această mutare nu este doar o răsplată personală, ci și o garanție a Învierii noastre viitoare.
Dacă un om din neamul nostru, curățit și plin de har, a fost ridicat la cer cu trupul, aceasta arată că făgăduința Mântuitorului privind viața veșnică este reală.
Evanghelia praznicului, ne arată două realități esențiale.
Prima, prin întâlnirea lui Hristos cu Marta și Maria, subliniază că „partea cea bună” este ascultarea cuvântului lui Dumnezeu. A doua, prin cuvintele: „Fericiți cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc” (Luca 11, 28), ne arată că adevărata fericire a Maicii Domnului nu stă numai în faptul că L-a născut pe Hristos, ci în ascultarea și împlinirea voii lui Dumnezeu.

Tradiția Bisericii, păstrată în cântările praznicului, amintește cum toți Apostolii au fost aduși în chip minunat la Ierusalim pentru a fi martori ai acestei treceri.

Moartea Maicii Domnului a fost pașnică, plină de nădejde, fără frica pe care o avem noi, pentru că știa că trece la Fiul ei. Însuși Mântuitorul a primit sufletul ei, iar trupul a fost pus în mormântul din Ghetsimani.
Minunea Înălțării trupului ei la ceruri, mărturisită de Tradiție, arată că Dumnezeu nu îngăduie ca trupul sfințit să vadă stricăciunea (cf. Ps. 15, 10). Pentru noi, praznicul are două dimensiuni practice.

Prima este chemarea la o viață curată, în ascultare de voia lui Dumnezeu.
Maica Domnului nu este un simbol abstract, ci un om real, care a trăit credința fără compromis.
A doua este nădejdea în Înviere și viață veșnică. Dacă ea a trecut prin moarte fără deznădejde și a fost mutată la cer, și noi, rămânând uniți cu Hristos, vom trece la viața cea adevărată.

A o cinsti pe Maica Domnului Preasfânta Fecioară înseamnă a-L cinsti pe Fiul ei, iar a urma pilda vieții ei înseamnă a împlini Sfânta Evanghelie.
Să ne rugăm ca Maica Domnului să ne fie acoperământ și întărire, să ne păzească în credință și să ne învețe să trăim în ascultarea de Dumnezeu, pentru ca, la ceasul trecerii noastre, să fim primiți și noi în Împărăția Fiului ei.

Amin

Articol scris de către Diac. Mihalcea Andrei-Dimitrie.