”Nu simţiţi în pieptul vostru un dor sfânt şi românesc..?”

„Nu simţiţi inima voastră că tresare şi se bate?
Nu simţiţi în pieptul vostru un dor sfânt şi românesc
La cel glas de înviere, la cel glas de libertate
Ce pătrunde şi răzbate
Orice suflet omenesc?”

           Vasile Alecsandri
Deşteptarea României, 1848

Într-o atmosferă de pace, înfrățire și duioşie, joi, 29 iulie, la parohia noastră a fost pentru prima dată sărbătorită Ziua Imnului Național-„Deșteaptă-te române !”  cântec patriotic solemn ce exprimă idealurile de unitate națională ale poporului român, alături de dorința de libertate și solidaritate.

Ziua imnului naţional al României a fost instituită în anul 1998, din inițiativa legislativă a domnului Axinte Gașpar, deputat de Vâlcea, prin Legea nr. 99, care prevede că ziua de 29 iulie va fi marcată de către autorităţile publice şi de către celelalte instituţii ale statului, prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative cu caracter evocator şi ştiinţific, în spiritul tradiţiilor poporului român, precum şi prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne.

În ziua de 25 februarie 2021, în Palatul Patriarhiei din Bucureşti, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, s-a desfășurat ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care a  aprobat ca, în textul Calendarului creștin-ortodox pentru anul 2022, la rubrica Zile şi date importante, să fie incluse „Ziua drapelului național” (26 iunie) şi „Ziua imnului național al României” (29 iulie).

Imnul nostru este rodul întâlnirii unui ardelean, poetul Andrei Mureșanu(1816-1863), și a unui muntean, părinte al muzicii psaltice românești, Antonie Pantoleon-Petroveanu (1796-1854), „Pan, finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb…”, Anton Pann, evocat astfel de Eminescu în poezia Epigonii.

Poezia ”Deșteaptă-te române !”, purtând initial numele ”Un răsunet”, a fost publicată în 21 iunie 1848 în numărul 25 al revistei  ”Foaie pentru minte, inimă si literatură” ca o replică, ”un răsunet” la poezia ”Deșteptarea României”, a lui Vasile Alecsandri publicata anterior în aceeași revistă.

Potrivit Raportului nr. 10 al Comisarului extraordinar al districtului Vâlcea, D. Zăgănescu, către Ministerul trebilor din Lăuntru al Țării Românești”, publicat în Monitorul Oficial nr. 14, 1848, din 26 august, în anul revoluționar 1848, guvernul provizoriu a hotărât ca, în fiecare județ, populația să fie convocată pentru a depune jurământul pe Constituție.

Documentele consemnează că, la  29 iulie 1848, la Râmnicu-Vâlcea s-a organizat o manifestație solemnă.

Funcționarii administrației de district, garda națională și locuitorii s-au întâlnit pe câmpia de la marginea orașului.
Pe o tribună, special amenajată, s-a citit textul Constituției, iar comisarul extraordinar, D. Zăgănescu, a ținut un discurs.

Printre cei care au depus jurământul pe acest act fundamental a fost și Anton Pann.

În raportul său, D. Zăgănescu scrie: „În acest pompos constituțiu, aflându-se dumnealui Anton Pann, profesor de muzică, împreună cu câțiva cântăreți de profesie au alcătuit o muzică vocală cu niște versuri prea frumoase puse pe un ton plin de armonie și triumfal cu care au adus entuziasmul de patrie în inimile tuturor cetățenilor” .

Anton Pann citise, în „Foaia pentru minte, inimă și literatură”, marșul revoluționar „Un răsunet” scris de Andrei Mureșanu.

Impresionat de poezie, a adaptat muzica romanței sale ”Din sânul maicii mele” (ascultă aici )pe măsura versurilor poeziei lui Andrei Mureșanu.

Sărbătoarea Imnului național a pricinuit o bucurie curată în sufletele numeroșilor credincioși participanți și a părinților slujitori.

Am trăit binecuvântatul sentiment de înfrăţire şi pace la slujba Sfintei Liturghii și a Tedeumului, la care am înălțat „uniți în cuget și simțiri”, rugăciuni de mulțumire aduse lui Dumnezeu pentru binefacerile ce au fost asupra poporului nostru unit într-o singură țară românească și creștină.

În poezia sa, devenită Imn național după decembrie 1989, Andrei Mureșanu a pus în lumină dorința arzătoare a românilor de libertate căci sunt urmașii unor voievozi iluștrii și a evidențiat unele însușiri ale poporului român – credința în Dumnezeu, curajul, vitejia, dorința arzătoare de libertate, de unitate națională, spiritul de sacrificiu, dragostea față de patrie, demnitatea și mândria patriotică.

Am simțit adânc în inimile noastre îndemnul la deșteptare națională, făcut pe un ton ultimativ „acum ori niciodată” adresat tuturor românilor, un popor mândru, curajos și viteaz, căci Biserica este împreună cu poporul în toate eforturile sale de cultivare a conștiinței naționale şi de afirmare a dorinței de unitate națională.

La încheierea acestei  frumoase manifestări, cu lacrimi discrete în colțul ochilor, ridicând steagul național pe catargul din curtea bisericii parohiale, „pătrunşi la suflet de sfânta libertate, jurând că vom da mâna, să fim pururea fraţi!”, toți cei prezenți am dat glas propriilor sentimente de dragoste, de prețuire, de admirație față de țară prin intonarea duioasă a imnului atât de drag sufletelor noastre.

 

Galerie foto

Mai multe imagini aici