Pelerinaj la Locurile Sfinte din Israel și Palestina – 20-26 septembrie

În perioada 20-26 septembrie 2022, 25 de credincioși însoțiți de părintele Laurențiu Lazăr, parohul Bisericii Iancu Nou-Bălăneanu din protoieria sector 2, București, și de părintele co-slujitor Eugen Bruno Marin, au săvârșit un pelerinaj îndelung așteptat și dorit în Țara Sfântă, beneficiind de serviciile profesioniste ale Agenției de Pelerinaje Basilica Travel.

După ultimii doi ani, care au prelungit așteptarea pentru cei care nădăjduiau de mai demult să pășească pe urmele istorice ale Mântuitorului și ale Sfinților Apostoli, zilele premergătoare pelerinajului s-au cristalizat în curiozitate, întrebări și emoție individuală.
Aceste sentimente au lăsat loc, însă, împreună-trăirii și comuniunii de când am ajuns la primul obiectiv religios, în localitatea Lod (Lida în Sfânta Scriptură) și până la ultimul popas, pe malul Lacului Ghenizaret.

Am fost binecuvântați să putem reconstitui, prin grija părinților însoțitori, secvențe din viața Mântuitorului, a Maicii Domnului, a Sfinților Apostoli și a altor sfinți, să înțelegem mai bine ceea ce am citit, să sporim în citirea Sfintei Scripturi și să o simțim, mai presus de acumularea de informații, ca un far în călăuzirea pașilor noștri.

Cu siguranță, ar fi posibil să punctăm fiecare zi de pelerinaj în câteva cuvinte.

Dar ne-am gândit că, după un astfel de drum deopotrivă inițiatic, revelator și desăvârșitor, ar fi spre folosul nostru colectiv să derulăm mai detaliat firul pelerinajului.

Iată, deci, cartografierea a șase zile de pelerinaj în Locurile Sfinte, ce au stat sub semnul motto-ului „Miluiește-mă Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea” (Psalmul 50).

Ziua I

În prima zi, ne-am închinat la mormântul și moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință, în Lod, într-o capelă subterană din biserica ortodoxă unde s-au păstrat și lanțurile folosite pentru a-l lega înainte de a fi omorât și ale cărei ziduri sunt lipite de Moscheea El-Chodr.

Drumul nostru a continuat, apoi, până la Mânăstirea ortodoxă greacă Sfântul Ioan Botezătorul din orașul Ein Karem (care înseamnă „Fântâna din Vie”), unde s-a născut și a copilărit Înaintemergătorul Domnului.
Locul nașterii sale se află în interiorul unei bazilici care adăpostește grota Preotului Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, unde două candele străjuiesc și luminează neîncetat în timp ce pelerinii își pleacă genunchii și își apropie capul de o lespede de marmură rece, străbătuți fiind de fiorul rugăciunii pentru dezrobirea sufletului de patimi și viețuirea în curăție.

La ieșirea din bazilică am citit tăblițele inscripționate în mai multe limbi, inclusiv în limba română, cu proorocia Preotului Zaharia de la nașterea fiului său (Luca 1,68-79) și ne-am îndreptat spre Izvorul Maicii Domnului, în apropierea locului în care Fecioara Maria s-a întâlnit cu verișoara sa, Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul.
Acolo se află astăzi Mănăstirea Vizitării, pe ale cărei ziduri stă mărturie Imnul de laudă al Maicii Domnului (Luca 1, 46-48).

Ultima oprire a zilei a fost chiar în orașul Betleem („Casa Pâinii”), la Biserica Nașterii Domnului ridicată pe locul peșterii în care s-a născut Mântuitorul Iisus Hristos, „Pâinea Vieții” (Ioan 6, 35).
Am ajuns acolo spre sfârșitul programului de vizitare, aproape de lăsarea întunericului, fiind aproape singuri în întreg ansamblul.

Am admirat mozaicurile din biserică și ne-am închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Betleemita” (prăznuită pe 26 decembrie, odată cu Soborul Maicii Domnului) din dreapta scării care duce spre Peștera Nașterii Domnului – o icoană unică în lume, reprezentând-o pe Maica Domnului zâmbind, în timp ce Pruncul binecuvântează credincioșii.

Apoi, am coborât către Sfânta Peșteră, unde o stea de argint în paisprezece colțuri simbolizând cele paisprezece neamuri de la Avraam până la David, apoi până la strămutarea în Babilon, iar în final, până la Hristos (Matei 1, 17), este încrustată în piatra care marchează locul Nașterii Mântuitorului.

Am îngenunchiat, ne-am închinat, am cântat colinde și am urcat înapoi în Biserică, retrăgându-ne profund amprentați de solemnitatea și, totodată, austeritatea locului în care, în chip minunat, s-a născut „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29).

Ziua II

A doua zi de pelerinaj ne-a purtat către Ierusalim, capitala regatului lui David și eterna cetate a creștinilor, iar programul deosebit de bogat al obiectivelor unde am poposit a fost explicitat și structurat de părintele Laurențiu Lazăr pentru a înlesni conștientizarea fiecărui moment din cele ce aveam să trăim.

Prima parte a zilei ni s-a descoperit prin închinare la Biserica ridicată deasupra casei în care s-a născut Sfânta Fecioară Maria, pe ruinele cetății Antonia, și la Scăldătoarea Vitezda.

Ne-am așezat apoi pe Drumul Crucii, început la Poarta Leilor (Poarta Sfântului Arhidiacon Ștefan), și încheiat la Biserica Învierii, după ce am parcurs paisprezece popasuri care amintesc Patimile Domnului de la momentul arestării la punerea Sa în mormânt.

Ne-am oprit pentru ascultarea elementelor de context în dreptul fiecărei tăblițe marcând popasurile, două pe teritoriul Pretoriului, șapte în oraș, iar ultimele cinci pe teritoriul Bisericii Sfântului Mormânt.

Străbătând drumul printre mulțimile de turiști și comercianți ale căror mărfuri par să acopere orice idee de suvenir sau cadou, am ajuns pe esplanada din fața Bisericii Sfântului Mormânt.

Acolo, cronologia și elementele topografice inventariate minuțios au rămas în umbră, lăsând loc unui conglomerat despre Jertfa Mântuitorului oferită spre Răscumpărarea noastră.

Ne-am închinat la Piatra Ungerii, locul unde Iosif din Arimateea și Nicodim au așezat trupul Domnului după ce L-au coborât de pe Cruce, așa cum este redată scena în mozaicul de pe peretele din față.

Apoi, ne-am rugat la Mormântul Domnului și am aflat despre caracterul interconfesional al Sfântului Altar unde slujesc, în ordine, întâi ortodocșii, apoi armenii, copții și catolicii.

În fața Sfântului Mormânt, ne-am închinat în Biserica Învierii și am atins centrul geografic și spiritual al pământului simbolizat printr-un sfeșnic. Am urcat apoi la paraclisul zidit pe piatra Muntelui Golgota, unde a fost înălțată Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul.

Ne-am înfiorat văzând stânca înroșită de sângele lui Hristos ce s-a scurs de pe piatra Golgotei peste capul lui Adam, părintele neamului omenesc prin care s-a transmis păcatul strămoșesc până ce a fost răscumpărat prin jertfa Mântuitorului, Noul Adam.
În cele din urmă, ne-am închinat la Altarul sutașului Longhin, la Altarul Împărțirii Veșmintelor, la Paraclisul Cununii de Spini, și la cel al Aflării Sfintei Cruci.

După-amiaza a continuat la Mănăstirea rusească „Înălțarea Domnului” de pe Muntele Măslinilor, cu un turn impunător și vizibil din depărtare, închinându-ne în Biserică la icoanele și raclele cu moaște ale multor sfinți și ascultând, totodată, explicații despre acest lăcaș de la o măicuță de origine română care se nevoiește acolo. În curte, conform tradiției, ne-am închinat la urma piciorului Maicii Domnului ce s-a impregnat în piatră în momentul Înălțării Domnului.

Am fost, de asemenea, însoțiți la Paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul care adăpostește, în pardoseala capelei, locul în care s-a desfășurat Prima și A Doua Aflare a Capului Sfântului Prooroc pe Muntele Eleonului.

Tot pe Muntele Eleon, la o altitudine de peste 800m, ne-am recules și închinat la Mănăstirea greacă „Înălțarea Domnului”, unde am primit și binecuvântarea starețului.
Apoi am privit asupra panoramei cetății vechi a Ierusalimului și cimitirului evreiesc, gândindu-ne și la Valea lui Iosafat, ce separă orașul vechi de Muntele Măslinilor și reprezintă locul Judecății de Apoi.
Mai departe, am poposit spre închinare la Mănăstirea Pater Noster, unde Mântuitorul i-a învățat pe ucenici să se roage spunând „Tatăl Nostru”, rugăciune prezentă în multe limbi (inclusiv română) și dialecte pe diferite tăblițe din complexul mănăstirii catolice, apoi am traversat Grădina Ghetsimani, unde am atins un măslin vechi din vremea Mântuitorului și am intrat în Biserica Națiunilor, ridicată pe locul în care Domnul s-a rugat înainte de a fi prins.

Ne-am bucurat nespus când am reușit să intrăm să ne închinăm și la Biserica Așezării în Mormânt a Maicii Domnului și la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Ierusalemita”.

Ziua III

Prima oprire din cea de-a treia zi a fost la Mănăstirea ortodoxă a Păstorilor, din „Câmpul Păstorilor,” la est de Betleem, unde Sfânta Scriptură spune că îngerul le-a vestit păstorilor care înnoptau într-o peșteră Nașterea Mântuitorului (Luca 2, 8-20).

În peștera străveche, se află, de fapt, și mormântul celor trei păstori. Am aflat că atât Biserica Nativității, cât și Biserica Păstorilor sunt legate de Sfânta Împărăteasă Elena, care a cinstit în mod deosebit aceste locuri și a rânduit amenajarea și împodobirea altarelor .

Am mers apoi spre pustiul Iudeii, oprindu-ne la Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit, așezată în defileul Pârâului Cedrilor ce pornește din muntele pe care se înalță Ierusalimul.
Căldura sufocantă, lipsa cvasi-totală de vegetație, ținutul stâncos și liniștea abisală ne-au fost prilej de meditație asupra condiției rugătorilor care se nevoiesc în pustie.

Accesul în incinta mănăstirii fiind permis doar bărbaților, aceștia au intrat să se închine, iar femeile au rămas la poarta lăcașului, cinstind moaștele scoase de un călugăr spre închinare, acesta primind acatiste și oferindu-le câte o icoană și mir.

Drumul a continuat către Mănăstirea Sfântului Teodosie, considerat și începătorul vieții de obște (după modelul Sfântului Pahomie cel Mare din Egipt).
Ne-am închinat în biserica mănăstirii și în peștera unde au înnoptat cei Trei Magi de la Răsărit pe drumul lor de întoarcere, după ce s-au închinat la ieslea Mântuitorului.

Gropnița mănăstirii adăpostește mormintele scobite în piatră ale Sfântului Teodosie, contemporan cu Sfântul Sava cel Sfințit, ale Sfintelor Evloghia și Sofia, mamelor celor doi sfinți, al Sfintei Teodota, mama Sfinților doctori fără de arginți, Cosma și Damian, precum și al altor sfinți.

Ne-am îndreptat apoi spre Marea Moartă, la mai bine de 400m sub nivelul mării, drumul cu autocarul fiind prilej de sistematizare și aprofundare a informațiilor împărtășite de părintele Laurențiu Lazăr, iar trăirea colectivă, de ucenicie în procesul creșterii duhovnicești la care am fost chemați odată cu participarea la acest pelerinaj.

De aici, am pornit către locul Botezului Domnului, la râul Iordan, unde razele unui soare arid au scăldat cămășile albe primite de pelerini pentru a fi purtate cu ocazia botezului simbolic săvârșit de părintele Eugen Bruno Marin, umplând sufletele noastre de căldura bucuriei de împreună-trăire în Hristos.

Părintele Laurențiu Lazăr ne-a citit relatarea Sfântului Evanghelist Matei (3, 13-17) despre Botezul Domnului și am vorbit despre înnoirea vieții în Hristos și despre harul Duhului Sfânt primit de fiecare dintre noi la botez pentru rezidirea demnității omului creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Mai departe, am luat drumul Ierihonului, săvârșind un popas de unde am văzut, panoramic, Mănăstirea Carantania de pe Muntele Ispitirii, iar apoi ne-am închinat în Biserica ce adăpostește sicomorul vameșului Zaheu („Dudul lui Zaheu”). Ne-am oprit, de asemenea, la Așezământul românesc de la Ierihon, unde am fost primiți ca acasă de părintele Avram și de măicuțe, și am încheiat ziua de pelerinaj prin închinare la Mănăstirea Sfântul Gherasim.

Cu puțin timp înainte de miezul nopții, am plecat spre ceea ce avea să fie punctul culminant al pelerinajului, în Biserica Învierii din cetatea Ierusalimului. După ce ne-am închinat la Sfântul Mormânt, am participat la Sfânta Liturghie săvârșită de un sobor de arhimandriți și preoți la Sfânta Golgota!

Ne-am împărtășit la cel mai sfânt dintre Altarele de pe pământ, primind Trupul și Sângele Mântuitorului chiar acolo unde a fost răstignit și îngropat pentru a ridica păcatele oamenilor. Am plecat în liniștea dimineții dând Slavă lui Dumnezeu pentru darul primit și strecurându-ne cu taină pe străduțele Ierusalimului adormit până la autocar.

Ziua IV

Primul drum al dimineții celei de-a patra zile ne-a purtat către Pustiul Hozevei, printr-o vale care merge paralel cu drumul roman ce lega Ierusalimul de Ierihon.

Traversarea pustiului Iudeii ne-a deschis din nou ochii spre condițiile aspre ale locurilor unde s-au nevoit Sfântul Prooroc Ilie, Sfântul Gheorghe Hozevitul și sfântul român venit la Locurile Sfinte de la Mănăstirea Neamț, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul. Am parcurs încet Valea Hozevei, cu pași amprentați de trăirea atâtor pustnici și sfinți știuți sau nu, care s-au nevoit în peșterile și grotele săpate în galeriile stâncoase, aducând rugăciunea neîncetată pentru care Dumnezeu mai îngăduie lumea.

Odată ajunși în ansamblul mănăstirii, am urcat la peștera în care a viețuit Sfântul Ioan Iacob Românul, ne-am închinat și ne-am rugat pentru a ne învrednici să-i urmăm în curaj, verticalitate și încredințare că unica busolă de care trebuie să ținem cont în viața pământească este O Theos (conform simbolului reprezentând pe Dumnezeu ce se găsește la intrarea mai multor obiective pelerinate).
Am săvârșit apoi Acatistul Sfântului Ioan Iacob Hozevitul la chilia sa și ne-am unit gândurile în rugăciune, însuflețind și întărind comunitatea noastră în duhul vieții nestricăcioase.

Ne-am reașezat apoi pe drumul spre Ierusalim, mergând către Foișorul Cinei celei de Taină de pe muntele Sion, un compendiu de întâmplări și însemnătate.
Aici a avut loc cea din urmă cină a Mântuitorului alături de ucenicii săi, a săvârșit prima Sfântă Liturghie pe pământ și a instituit Taina Sfintei Euharistii (Matei 26, 17-28), oferindu-le ucenicilor Trupul și Sângele Său spre împărtășanie în prima biserică creștină.

Aici s-a arătat Mântuitorul ucenicilor după Sfânta Înviere (Ioan 20, 19-23), aici a avut loc Pogorârea Sfântului Duh în ziua Cincizecimii (Fapte 2, 1-12) și tot aici au stat Sfinții Apostoli în rugăciune împreună cu Maica Domnului (Fapte 1, 12-24).

Părintele Laurențiu Lazăr ne-a citit din Sfânta Evanghelie pentru a ne pune la inimă cuvinte de învățătură despre smerenie și slujirea aproapelui, urmând Mântuitorului Hristos, și a ne reitera calitatea duhovnicească pe care un pelerin la Locurile Sfinte este dator să o cultive în pelerinajul prin viața pământească.

Am vizitat apoi Mormântul Regelui David și am coborât spre Biserica Sfântul Petru Galicantul, tot pe Muntele Sionului, zidită pe locul considerat a fi fost casa lui Caiafa.

Legând acest loc de cele vizitate în cea de-a doua zi de pelerinaj, am înțeles plastic expresia „de la Ana la Caiafa”. Biserica amintește de lepădarea întreită de Hristos a Sfântului Petru (Matei 26, 69-75) și adăpostește numeroase vestigii în grotele de sub biserica Asumpționistă pe ai cărei pereți interiori regăsim marcajele celor paisprezece opriri ale Drumului Crucii.

În mod deosebit, ne-am cutremurat coborând în grota în care se consideră că a fost închis Mântuitorul în noaptea arestării în urma falsului proces desfășurat de Ana și Caiafa.

În timp ce majoritatea grupului a rămas timp mai îndelungat în incinta ansamblului Bisericii Sfântul Petru Galicantul, un grup mai mic condus de părintele Eugen Bruno Marin a mers spre Zidul Plângerii din cetatea veche a Ierusalimului.
Dincolo de mobilul prezenței lor acolo, ne-am gândit, în cheie comparativă, la ce ne antrenează pe noi, creștinii, fiecare după credința pe care o mărturisește, la rugăciune individuală și în comunitate, la consecvență și la păstrarea cu seriozitate a învățăturii transmise peste timp.
A fost, așadar, și pentru noi un moment de reflecție, pe care l-am prelungit apoi traversând cartierul evreiesc al cetății Ierusalimului, până la reîntregirea grupului de pelerini.

Ziua a patra de pelerinaj s-a apropiat de sfârșit printr-o oprire la Așezământul românesc de la Ierusalim, unde arhimandritul Teofil Anăstăsoaie, superiorul locului, ne-a pus la inimă cuvinte de întărire și spor duhovnicesc, săvârșind, totodată, o rugăciune de binecuvântare.

Am cântat acolo Troparele Învierii, ne-am închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Iordănița” și am luat drumul Betleemului pentru ultima seara pe care urma să o petrecem la adăpostul veștii Nașterii Domnului.
Inspirați de părinții însoțitori, ne-am oprit pentru o închinare de rămas-bun la Biserica Nativității, lăsând apoi seara să se aștearnă și somnul să ne pregătească pentru deplasarea spre ținutul Nazaretului din a cincea zi de pelerinaj.  

Ziua V

Dis de dimineață, am lăsat în urmă Betleemul Nașterii Domnului, iar pelerinajul a continuat spre Muntele Tabor, la Mănăstirea Ortodoxă „Schimbarea la Față” (Matei 17, 1-9; Luca 9, 28-36), și ne-am închinat în biserica greacă în care este adăpostită și o icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Înconjurând biserica, iar apoi privind din depărtare, Taborul ni s-a descoperit ca sursă a luminii necreate și simbol al chenozei divine, aidoma unei scări duhovnicești ca punte și legământ între om și Dumnezeu la urcarea cărei suntem chemați spre a ne învrednici de vederea luminii Slavei Tatălui Ceresc.

Am ajuns, apoi, în Cana Galileii pentru închinare și cântare de laudă în biserica ortodoxă ce se ridică, conform tradiției, pe însuși locul în care Mântuitorul a săvârșit minunea preschimbării apei în vin și, deci, instituirea Sfintei Taine a Cununiei (Ioan 2, 1-11).
Ne-am aplecat asupra simbolului unirii omului cu Dumnezeu prin Hristos Întrupat, în imaginea unei nunți duhovnicești care se cuvine a fi sărbătorită cu ospăț de bucurie pentru Mântuitorul Hristos, nădejdea noastră în veșnicie.

Drumul nostru a continuat în Nazaret, orașul Sfinților Părinți Ioachim și Ana, al logodirii Dreptului Iosif cu Maria, dar și al copilăriei Mântuitorului.
Am poposit la Biserica ortodoxă „Sfântul Arhanghel Gavriil” ce adăpostește Izvorul făcător de minuni al Maicii Domnului, unde am apreciat pictura interioară realizată de frații Mihail, Gavriil și Nicolae Moroșanu.

De asemenea, ne-am închinat la Paraclisul Izvorului Maicii Domnului, la icoana Bunei Vestiri, în care Sfânta Fecioară Maria este reprezentată primind vestea că va naște pe Fiul lui Dumnezeu  (Luca 1, 26-38) și având în pântece pe Mântuitorul în chip de adult.

Înainte de a porni spre Tiberias, locul în care am înnoptat în ultima noapte de pelerinaj, ne-am oprit la Biserica Catolică „Buna Vestire”, ridicată pe casa copilăriei Maicii Domnului din Nazaret. Am observat, în ansamblul bisericii, numeroase icoane ale Sfintei Fecioare Maria reprezentative pentru numeroase țări și am admirat mozaicul românesc.

Ziua VI

Ultima zi de pelerinaj a început cu deplasarea spre Muntele Fericilor. Părintele Laurențiu Lazăr ne-a adresat aici îndemnul de a ne îndeletnici săptămânal cu lecturarea capitolelor 5, 6 și 7 din Evanghelia Sfântului Apostol Matei pentru a trăi în bună rânduială și a discerne ce se cade a face și ce nu.

Ne-am închinat, de asemenea, la Biserica Sfântului Petru Tabgha (reabilitarea Sfântului Petru), unde Mântuitorul s-a arătat pentru a treia oară după Înviere, iar Sfântul Petru a fost reinstituit în rândul apostolilor prin chemarea întreită „Simone, fiul lui Iona Mă iubești?” (Ioan 21, 15-19).

Această scenă ne-a evidențiat calitatea perseverenței și a consecvenței în viața fiecărui om care, prin firea marcată de păcatul strămoșesc, este predispus căderii, având, însă, posibilitatea de a se ridica prin credință.
Am văzut aici piatra pe care a stat Mântuitorul după Înviere, când l-a așteptat pe Sfântul Petru să se întoarcă de la pescuit de la Mare Galileii.

Din cetatea mult-iubită a Mântuitorului, Capernaum, au dăinuit câteva ruine, pe care le-am vizitat și noi.
Ne-am aminitit de casa Sfântului Petru, a cărui soacră a fost vindecată de Hristos (Marcu 1, 29-31), de paraliticul coborât de patru oameni prin acoperișul unei case și vindecat, de asemenea, de Mântuitorul (Marcu 2, 1-12) și de cuvintele cu înțeles bogat despre lucrarea mântuitoare.

Am vizitat ruinele orașului Capernaum și ne-am închinat la Biserica Înmulțirii Pâinilor și Peștilor din Tabgha, la scurtă distanță de Biserica Sfântului Petru, iar apoi la Biserica Ortodoxă „Sfinții Apostoli” din Capernaum.

Ultima parte a pelerinajului s-a împlinit sub forma unei plimbări-croazieră pe Lacul Ghenizaret, în timpul căreia au fost arborate steagurile României și al Israelului și au răsunat imnele naționale ale celor două state.
Ne-am simțit binecuvântați pentru fiecare clipă, trăire-corolar a întregului pelerinaj, de altfel.

Apoi, am poposit la un restaurant unde am luat prânzul constând îndeosebi în „peștele Sfântului Petru” și am admirat, preț de o oră, priveliștea de la malul lacului Tiberiadei, înainte de a ne urca pentru ultima oară în autocarul ce ne-a purtat, în final, spre aeroportul Ben Gurion.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate! „Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, de mântuirea Lui să se veselească”! (Psalmul 34, 8)

Autor: Ioana Daria Lupu, pelerin

 

Galerie foto