Sfântul Ierarh Antim Ivireanul –Model de Sfințenie

Sfinte Părinte Ierarhe Antim, după vrednicie ai fost rânduit păstor şi învăţător turmei tale, şi cu înţelepciune dumnezeiască ai revărsat râurile sfintelor tale cuvinte. Viaţa ai pus-o pentru păstoriţii tăi şi cununa muceniciei ai dobândit de la Hristos Dumnezeu, pe Care roagă-L, Sfinte Părinte Ierarhe Antim, să dăruiască pace şi mare milă celor ce săvârşesc sfântă pomenirea ta. (TROPAR)

În ziua de sâmbătă, 27 septembrie 2025, credincioșii s-au adunat la Biserică, pentru a cinsti cu evlavie pomenirea Sfântului ocrotitor.

A fost o zi senină, cu un început liniștit, în care oamenii au venit de la primele ore, în număr mare, însoțiți adesea de copii, pregătiți sufletește pentru sărbătoarea parohiei. Slujba a fost săvârșită atât în Biserica Mare, cât și în Capelă. Preoții slujitori s-au împărțit pentru ca fiecare să poată participa cu rânduială și liniște la Sfânta Liturghie.

În ambele locuri, rânduiala a fost așezată și curată. Credincioșii au răspuns la rugăciuni, au stat cu atenție și cu respect față de slujbă, iar copii au fost liniștiți, ținuți aproape de părinți.

Atmosfera a fost una de seriozitate și ordine. Mirosul de tămâie s-a simțit constant în Biserică, amestecat cu parfumul discret al florilor așezate lângă icoane. Toate elementele precum, lumânările aprinse, florile, cântarea și rugăciunea, au creat un cadru sobru, dar cald, potrivit cinstirii Sfântului ocrotitor.

După momentul Sfintei Evanghelii, Părintele a rostit predica, cu ton cumpătat și clar. A fost un cuvânt cu conținut teologic și istoric. Părintele a subliniat faptul că Sfântul Antim a fost un om al muncii și al răbdării, un Ierarh care nu a căutat funcția, ci slujirea, și care a fost în cele din urmă înlăturat și ucis din pricina statorniciei sale în adevăr.

S-a accentuat și importanța tipăriturilor în limba română, precum și curajul său în a mustra păcatul indiferent de rangul celui care îl săvârșea. Predica nu a fost nici retorică, nici sentimentală, ci a urmărit să transmită lucruri concrete și să îndemne la o viață creștină trăită cu responsabilitate, credință și cu simțul măsurii. La finalul slujbei, credincioșii s-au apropiat cu liniște pentru a se închina la icoana Sfântului.

Între anii 2012 și 2014, pe locul fostei camere mortuare și al vechii clopotnițe, precum și pe o porțiune din curtea din spatele bisericii, a fost edificată actuala capelă parohială. Construcția are o formă de navă la exterior și triconc la interior, reflectând echilibrul între tradiție și funcționalitate liturgică.

Din partea dreaptă a altarului (sud-est) se înalță o clopotniță de 17 metri, încununată cu un foișor din lemn de stejar, în care sunt montate trei clopote automatizate. Ansamblul capelă-clopotniță are o suprafață totală de 192,60 m². În perioada 2014–2016, interiorul a fost înzestrat cu mobilier liturgic de o deosebită calitate – catapeteasmă, strane, tron arhieresc, sintron, realizate la Atelierele Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă ale Patriarhiei Române. Între 2016 și 2020, capela și aghiasmatarul au fost înfrumusețate cu pictură în tehnica fresco, operă a pictorului Georgeta Ciurumelea, care a realizat și pictura iconografică a catapetesmei în aceeași perioadă.

Odată cu trecerea timpului, au apărut câteva crăpături și imperfecțiuni la nivelul fațadei, nu ca semne de slăbiciune, ci ca o chemare la desăvârșire.

Astfel, în perioada mai 2024 – mai 2025, comunitatea parohială a inițiat o lucrare de reînnoire binecuvântată a exteriorului, sporindu-i atât durabilitatea, cât și valoarea estetică.

Nuanța aleasă pentru fațadă, un ton pastel cald, amintind de lumina dimineții pascale, nu a fost o alegere întâmplătoare, ci una cu profundă semnificație duhovnicească, evocând pacea, speranța și bucuria Învierii.

Elementele decorative au fost realizate cu o atenție aparte: ancadramentele ferestrelor sunt clar conturate, brâul median discret trasează simbolic linia ascensiunii de la cele pământești la cele cerești, iar frontonul, împreună cu simbolul crucii, devine un punct central vizual și spiritual, o tăcută chemare la mântuire.

Arhitectura generală a capelei îmbină sobrietatea bizantină cu căldura tradiției românești, oferind un spațiu sacru armonios și plin de sens.

În data de 25 mai 2025, cu ocazia Duminicii a 6-a după Paști, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a săvârșit slujba de târnosire a capelei, care i-a primit ca ocrotitori spirituali pe Sfântul Ierarh Antim Ivireanul și pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, marcând astfel primul hram al acestui Sfânt Locaș.

Frați creștini,

Astăzi ne adunăm cu evlavie pentru a cinsti pomenirea unuia dintre cei mai mari ierarhi pe care i-a avut vreodată Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, arhiepiscopul Țării Românești, om al rugăciunii, al jertfei și al cuvântului ziditor.

Puțini sfinți au lăsat o urmă atât de adâncă nu doar în sufletul poporului, ci și în cultura, limba și conștiința acestuia. Viața sa este o pildă rară de dăruire totală, de mărturisire a adevărului în vremuri întunecate, de slujire smerită a lui Dumnezeu și a neamului omenesc.

Născut în pământul Georgiei, luat rob de tânăr de păgâni, Sfântul Antim a fost adus în Imperiul Otoman, dar Dumnezeu, Care Se arată minunat întru sfinții Săi, nu l-a lăsat pradă pierzării.

A fost răscumpărat și dus în Constantinopol, unde, în sânul ortodoxiei, a crescut în dreapta credință și a primit daruri alese, meșteșugul tiparului, al sculpturii, al picturii, dar mai ales al cuvântului viu, luminat de Duhul Sfânt.

Ajungând la București, în vremea voievodului Constantin Brâncoveanu, a fost primit cu cinste pentru înțelepciunea, iscusința și râvna lui. A ridicat tipografia de la Mănăstirea Snagov, apoi a condus tiparnița domnească din capitală, devenind astfel una dintre cele mai puternice voci ale epocii, slujind nu doar litera, ci și Duhul.

Sfântul Antim a tipărit zeci de cărți în limba română, el fiind printre primii care au lucrat neobosit pentru ca slujbele să fie auzite de popor în graiul său. Nu a fost doar un iscusit dascăl al limbii, ci și un adevărat luminător al credinței, știind că fără înțeles, omul nu poate aduce rod bun înaintea lui Dumnezeu.

Scrierile sale, cuvântările, predicile, adunate în vestita „Didahie” sunt mărturii ale unei conștiințe înalte, pătrunse de duhul Scripturii și de focul Duhului Sfânt. Glasul său a fost aspru împotriva păcatului, dar blând cu cei zdrobiți de durere.

A iubit Adevărul mai presus de viață și nu a tăcut în fața nedreptății, nici chiar atunci când această tăcere i-ar fi adus liniște și pace. Ajungând Mitropolit al Țării Românești, a păstorit cu blândețe și cu neclintire.

A fost sprijinitor al celor săraci, apărător al celor prigoniți, dar și un aspru judecător al corupției, al trufiei și al minciunii care se strecurau chiar în rândul celor îmbrăcați în haine bisericești.

A avut parte de multe prigoniri, fiind în cele din urmă înlăturat din scaunul său și trimis spre exil la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai. Nu a mai ajuns acolo, a fost ucis în taină, în drumul său, iar trupul i-a fost aruncat într-un râu, taină care a rămas nespusă vreme îndelungată, dar cunoscută lui Dumnezeu.

A fost mucenic fără sabie văzută, dar cu suflet străpuns de nedreptate și de dorul de a aduce lumină poporului. A fost cărturar fără trufie, tipograf fără mândrie, păstor fără odihnă.

A fost om al crucii, purtând-o până la capăt cu demnitate și cu dragoste. A fost străin de neam, dar mai român decât mulți dintre cei născuți aici, fiindcă prin lucrarea sa a plămădit conștiința noastră de neam și de Biserică.

A fost slujitor al adevărului, într-o lume care-l voia tăcut. Astăzi, după veacuri, ne închinăm cu smerenie înaintea lui. Învățăm de la el că a fi creștin nu înseamnă doar a merge la Biserică, ci a fi lumină în lume. Învățăm că a iubi Biserica înseamnă a o apăra, a o sluji, a o înnoi dinăuntru, cu duh de rugăciune, cu minte trează și cu inimă curată.

Învățăm că adevărul nu este negociabil, iar tăcerea în fața răului este vină grea. Să ne rugăm Sfântului Antim să ne învețe și pe noi curajul de a spune adevărul cu blândețe, smerenia de a sluji fără laudă, tăria de a răbda fără cârtire.

Să-l rugăm să ocrotească Biserica noastră și neamul nostru, să lumineze pașii ierarhilor, păstorilor și credincioșilor deopotrivă, ca să nu pierdem drumul Evangheliei în vuietul lumii.

Iar nouă, tuturor, să ne fie chip de lumină și mijlocitor în ceruri, ca să dobândim și noi mila și harul lui Dumnezeu. Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Amin.

Articol scris de către Diac. Mihalcea Andrei-Dimitrie!