Și îngerii zboară…

Cu sufletul adormit de ruptura temporară a morții neiertătoare, anunțăm că la Capela Parohiei Iancu Nou-Bălăneanu din Bucureşti poposește trupul neînsuflețit al sufletistei enoriașe și prietene Oana Ştefănescu. S-a luptat! A zâmbit! A căzut! S-a ridicat! A privit înainte! Și, în cele din urmă, a privit Sus! Și, acum, de Sus ne privește! Sufletele și lacrimile noastre se îngemânează într-un dor adânc, trainic, de catifea. Privim în gol și găsim alinare în Învierea Domnului. Uneori, viața pare nedreaptă. Dar, doar pare..

A reprezentat arta și rafinamentul culturii pe scena teatrului Odeon. Cu profesionalism. Cu dăruire. Cu sufletul. Am urmărit-o deseori și pe scena Odeonului, și pe scena Bălăneanului. Era carismatică. Degaja căldură. Provoca interes. Definea frumosul… de acum, suntem mai puțini în biserică, pe scenă, dar mai puternici în Cer. Ne rugăm ca Dumnezeu s-o aşeze la masa de la Mamvri. Dumnezeu, Cel pe care Oana Ştefănescu L-a iubit și L-a slujit atât de profund. Cuvintele sunt goale. Lacrimile spală. Sufletul deja “doruiește” după finețea caracterului artistului desăvârșit al Oanei Stefanescu. Îngemânarea cu Ionel Mihăilescu a înviat-o. A transfigurat-o. A metamorfozat-o. Amândoi zburau. Pluteau… Zâmbeau… Trăiau! Și vor trăi până la reîntâlnirea cea din nori. Adresăm cuvânt de mângâiere familiei, soțului și tuturor celor care o cunosc.

Dumnezeu să-i dăruiască verdeața vieții celei veșnice! Amin!

Prieten, duhovnic și preot, Laurențiu Lazăr, dimpreună cu toți slujitorii Parohiei Iancu-Nou Bălăneanu