Uneori, „îngerii” păzitori luptă și pentru viața lor…

Sunt momente în  viață  în  care iureșul cotidian este fragmentat de o întâmplare. De o suferință. De o tragedie.
Dar sunt crâmpeie ale vieții pământești care opresc timpul în  loc. Te oprești, privești, asculți, simți, apoi lăcrimezi. Iar cei din spate te împing.
Nu mai are nimeni răbdare. Și mergi mai departe cu bucăți rupte din tine, cu suflet sfâșiat, hăituit și alungat de toți, care nu au clemență la suferința ta.

Ei bine, aceasta este trăirea pe care am palpat-o în seara acestei zile când, un telefon venit din tărâmul italian al Aostei mi-a amprentat sufletul și mintea cu multă durere si îngenunchiere.
Suferința și ispita acestor vremuri a prins în  ghearele ei nemiloase pe cel care este soț, model, tata desăvârșit, bunic exemplar și, mai ales, prieten al tuturor: Alessandro Gal.
Un ghimpe mi-a trecut prin toate simțămintele mele. Ascultam vestea și nu puteam crede urechilor că  vine o vreme în  care adio-ul  se transfigurează în a Dieu…
Scriu aceste rânduri și mi se scurg prin fața ochilor sufletești secvențe ale vieții adevărate.
O viață  fără interese personale, o viață cu multă muncă și dăruire, o viață în care a dăruit multă viață celor încercați.

Și totuși viața este neînduratoare. Taie aripile îngerilor și scurtează speranțele celor cu ochii împăienjeniți de lacrimi și speranță.
Pare nedrept, dar tot cel ce se naște, este dator cu o moarte. Noi, creștinii știm că viața noastră pământească este un bypass al veșniciei. Venim din veșnicie prin pântecele maicii noastre, poposim în vremelnicia lumii acesteia, apoi ne reîntoarcem la Izvorul vieții, Tatăl Creator.

Ei bine, Alessandro Gal a înțeles ca nimeni altul esența vieții. A înțeles că viața aceasta nu este pentru a acumula, ci pentru a dărui.
Și mărturie stau sutele de copii salvați din mrejele morții de el, dăruitorul de viață, prin efort personal, financiar și logistic.
A creat un fenomen în toată regiunea Valle d’Aosta și toți locuitorii zonei erau la curent cu activitatea prodigioasă de salvare a copiilor cu diverse afecțiuni tratabile doar la Spitalul Giannina Gaslini din Genova.
Dincolo de acest aspect de reală filantropie, am descoperit în Alessandro Gal un OM.
Un om de la care am primit profunde lecții de viață, îndrumări, sfaturi. Este ca un tată pentru mine și mă raliez lui Michel și Elenei în întărirea frăției, familiei și comuniunii.

Mi-a renăscut la viața copilul cel mare, mi l-a născut pe cel de al doilea la viața duhovnicească și mi l-a mângâiat pe cel de al treilea. Iar pe mine și pe Daniela ne-a îmbălsămat cu surâsul său delicat și cu vorba sa blajină, plină de înțelepciune.

Vine o vreme pentru toate…Și e adevărat că suferința te pregătește de marele zbor.
La aceste vremuri grele suntem alături de distinsa familie Gal și ne încredințăm toată nădejdea în dragostea și bunătatea lui Dumnezeu-sclipire de viață,  Care poate adauga zile vieții minunatului doctor cu viața închinată slujirii omului.

Rugăciunile noastre se împletesc cu lacrimi, cu multă nădejde în DOCTORUL CEL MARE, HRISTOS, dar și cu credința că Tatăl Ceresc își adună îngerii Săi din cele patru vânturi.

Preot paroh dr. Laurențiu Lazăr.