„Veţi scoate apă cu veselie din izvoarele mântuirii” ( Isaia 12,3)

 

„Astăzi, păcatele oamenilor se curățesc în apele Iordanului.
Astăzi, Raiul s-a deschis oamenilor și Soarele dreptății ne luminează nouă.
Astăzi, obștea cea sfințită și mult vestită a ortodocșilor se bucură.
Astăzi, Împărăția Cerurilor am dobândit, iar Împărăția Domnului nu are sfârșit.”

 

Cu capul plecat, gingaşii ghiocei, tremurând emoționați lângă alaiul de preoți, ne-au oferit o lecție de smerenie, dorind și ei, ca toată făptura, să ajute omul să urmeze Taina smereniei Celui Atotputernic, prăznuită astăzi și la parohia noastră.

Odinioară vestită ca foarte geroasă, această zi de Bobotează s-a înfățișat luminoasă și caldă iar noi, toți cei aflați pe malul Iordanului, obosiți după un an întreg purtat în spate, ne-am îndreptat pașii către locul unde s-ar cuveni să fim toți acum: lângă Hristos.

Astăzi El ne-a dăruit Duhul Sfânt, Cel Ce insuflă curaj în furtunile ce ne așteaptă și anul acesta:„Întăriţi-vă voi, mâini slabe şi prindeţi putere genunchi slăbănogi.
Ziceţi celor slabi la inimă şi la cuget: „Întăriţi-vă şi nu vă temeţi. Iată Dumnezeul nostru!
Cu judecată răsplăteşte şi va răsplăti; El va veni şi ne va mântui”.
Isaia 35, 3-4

Slujba Aghiasmei Mari aduce multă bucurie numeroșilor credincioși care au simțit puterea și lucrarea ei prin care:

„ se zdrobește Satana sub picioarele noastre și se risipește tot sfatul viclean, care se pornește asupra noastră, devenind pentru noi dar de sfințenie și curățire de păcate, spre tămăduirea sufletului și a trupului și spre tot folosul de trebuință.”

Și noi am simțit puterea duhovnicească a Rugăciunii pentru sfinţirea apei, căci este „una dintre cele mai remarcabile creaţii ale inspiraţiei ortodoxe, atât prin conţinutul ei profund teologic, cât şi prin stilul şi tonul ei, care seamănă cu acela al panegiricelor solemne la praznicele împărăteşti, din literatura omiletică patristică.
De aceea a şi fost numită „Imnul Bobotezei”.
Ca structură, ea are o vizibilă analogie cu marea rugăciune a Sfintei Jertfe (anaforaua) din slujba Sfintei Liturghii, cuprinzând aceleaşi motive și momente sau părţi componente, în aceeaşi înlănţuire a ideilor din anaforaua liturgică: prefaţa sau rugăciunea euharistică, cu caracter doxologic, recapitularea sau anamneza, epicleza şi dipticele sau rugăciunile de mijlocire pentru aplicarea generală a efectelor binefăcătoare ale apei sfinţite asupra Bisericii întregi.”[1]

 

”Să ne mai ostenim, cu credința neschimbată, cu fapte bune și cu împărtășirea frățească a bucuriei și a suferinței celor care ne sunt apropiați, întregi în smerenie și ascultare față de Dumnezeul Cel viu, să ne întoarcem la curăția fără de păcat în care ne-am îmbrăcat la botez.

Așa ne vom învrednici de slava, bucuria și frumusețea veșnică a Sfinților și Mucenicilor lui Dumnezeu.

Așa ne vom lumina din nou, cerul se va deschide pentru noi și Dumnezeu Se va descoperi pentru noi – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh,
Treimea cea deoființă și nedespărțită, Căreia Îi aducem slavă. Acum și pururea și-n vecii vecilor.
Amin.”
-Sfântul Nicolae Velimirovici

 

[1] Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica specială, Editura Lumea Credinței, București, 2008, pp. 372-374

Galerie foto